Despre detașare și alți demoni

Vorbeam deunăzi cu o colegă de breaslă (sper să nu mă dojenească dându-mă de-al lor, socotind că sunt și eu vreun scriitoraș, acolo) despre demonii literaturii cu chip de înger care perturbă viața bietului autor, eu într-o notă (auto)ironică, ea într-o alta, mult mai serioasă, încărcată de gravitate și cevașilea importanță (absolut cuvenită de altfel, pen’ că o soțietate fără scriitori n-ar avea nici prințipuri, nici valoare, nici rost; și-atuncea la ce bun?). Mă ceartă că am lăsat de izbeliște feisbucul personal, nemaipunând dram de poezie de ceva vreme, aruncând numai câte-o poză ori câte-o frază greu de tălmăcit în miștocăreala ei amară, însă, paradoxul naibii, privește cu jind înspre detașarea mea maiestuoasă față de fenomenul literar, pe care și-ar dori-o și ea. O cred, chiar dacă dai de ea prin toate ungherele împărăției lui Țukărberg acela, amintindu-mi de un celebru banc de pe vremea lui Ceașcă. Acesta: „Am dat drumul la radio, vorbea Ceauşescu. Am dat drumul la televizor, vorbea Ceauşescu. Am deschis ziarul: un discurs al lui Ceauşescu. Am deschis revista: alt discurs al lui Ceauşescu. Am vrut să deschid frigiderul, dar mi-a fost frică.” Exagerez, firește. Și glumesc, totodată. Lumea cu preocupări mai pământene și mai dătătoare de bunăstări crede că scriitorul e un soi de prizonier al propriei existențe, izolat de voie, de nevoie între zidurile imaginare ale unui spațiu plin de stranietate în care coexistă armonios cu nălucirile sale, cu stolurile de năravuri ce-i dau târcoale zi și noapte, cu ritualurile de alchimist urâcios, poate chiar cu suferințele lui, musai altcumva decât ale celorlalți. Are nevoie de singurătate ca de un lucru vital, fiind pentru el un soi de animal de companie a cărui grijă o poartă cu devotament toată viața. Eu am insula mea, e-n mine, și fiecare o are

Recomandate

Roșu Împărat

Cei ce lucrează cu cărțile sunt copii toată viața, astfel că poveștile reprezintă pentru ei realitatea, pe care și-o redesenează ori de câte ori ochii lor par a-și pierde din strălucirea celor ai pruncilor, închipuind cu ușurință lumea potrivită, de fiecare dată tot mai frumoasă și mai firoscoasă, un soi de paradis pe pământ (că

Citește

Tăt normal

Tăt normal (avancronica unei cărți demult promise)   Chişinăul era de ceva vreme pentru mine doar locul de unde vine (sau vini, mai degrabă, ca să intru-n atmosferă) Pavel Stratan, cel născut taman de ziua lui, iar versurile muzicii sale mă informau îndeajuns despre preocupările moldovanilor (chiar că sună mișto), băutul (beu, beu, puţân câte

Citește

Lividul Livinho și măgarul scopit

Lividul Livinho și măgarul scopit Belitul ochilor la televizor (tembelizor sună al naibii de adevărat, uitându-mă-n jur) e sport național și sunt destui românași care au astfel de aparate în toate camerele (chiar câte două într-o odaie, aud), ditamai plasmele în livingurile de tip americănesc ori în chițimiile de garsoniere din betoanele construite înaintea loviluției,

Citește

Ce-ţi doresc eu ţie, de Victor Ponta

Ce-ţi doresc eu ţie, de Victor Ponta 25 decembrie 2014 Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Țara mea de fraieri și de asistați Care ne dau girul, chiar și morții-nvie Să ne ștampileze, antagonizați Vin aduși de Dragnea-n microbuze roșii Teleormanul fierbe, Argeșul burlesc Aici ne votează până și cocoșii Ce cântă pe garduri, asta

Citește

Cruciada copiilor și cruciada copoilor

Cruciada copiilor și cruciada copoilor Oștii roșii de ghiotură a lui boier Dragne ot Lixăndria (de fapt Gratia, a dracului potriveală), peticită cu lefegiii tăriceni și chițoi, cei cu bucile-n toate luntrile ce merg către dregătorii înalte, vecine cu visteria, niște inocenți (alții decât cei de-acum multe secole, propovăduitori ai credinței că puritatea celor mici

Citește

Fiind baştan păduri retrocedam, de Ilie Sârbu

Fiind baştan păduri retrocedam, de Ilie Sârbu 9 ianuarie 2015 Fiind baştan păduri retrocedam Cu Hrebe, şobolanul rozaliu Şi cu-n tovarăş de partid, Adam Pe şpăgi, fireşte, un reclamagiu Ne-a dat pe toţi la DNA în gât O măgărie fără de egal Nu poţi să furi, că gata, te-au pârât Voi reclama la CEDO, -i

Citește

Abonează-te la Newsletter!