Blog

Categorie: Politice
Comentarii: 0

Lividul Livinho și măgarul scopit
Belitul ochilor la televizor (tembelizor sună al naibii de adevărat, uitându-mă-n jur) e sport național și sunt destui românași care au astfel de aparate în toate camerele (chiar câte două într-o odaie, aud), ditamai plasmele în livingurile de tip americănesc ori în chițimiile de garsoniere din betoanele construite înaintea loviluției, în dormitoarele cu inimioare din gipscarton pe tavan, altele mai mici și îmbibate de mirosuri de pastrămuri și tocănițe de pui colcăind de hormoni prin bucătării, iar aplecarea pentru această plăcere puțin vinovată e firească, atâta vreme cât geniul din Carpați ne ținuse în ultimii ani ai voievodatului său cu două ceasuri de emisie proslăvitoare de împliniri mărețe.

Pe atunci vedete erau ceaușeștii, iar aplaudacii și pupincuriștii lor înălțători de ode s-au transformat peste noapte în disidenți, unii dintre ei ițindu-se-n fruntea bucatelor deîndată ce Gelu Voican Voiculescu a împlinit voia bolșevicului din Mahalaua lăutarilor a vechii Oltenițe, ajuns prin vrerea unui popor mereu îngăduitor cu gâzii, mai marele obștii și ocrotitorul borfășăriilor celor din preajma sa, fiind creatorul unei sforării perfide, fără vreo legătură cu doctrinele politice, oricum s-ar numi ele. După ce câțiva ani s-au dat în stambă pe sticlă baroni și baroneți de tot

Categorie: Politice
Comentarii: 0

Ce-ţi doresc eu ţie, de Victor Ponta
25 decembrie 2014

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Țara mea de fraieri și de asistați
Care ne dau girul, chiar și morții-nvie
Să ne ștampileze, antagonizați
Vin aduși de Dragnea-n microbuze roșii
Teleormanul fierbe, Argeșul burlesc
Aici ne votează până și cocoșii
Ce cântă pe garduri, asta ți-o doresc.

Îți doresc, ca mie, trai pe veresie
Și să-l ai pe Ghiță sponsor cum l-aveam
În Dubai eu însumi, socru-meu Ilie
Alicitu-n boașe de Năstase, n-am
Voi s-ajungă tocmai lângă Hrebe
Din păduri el luat-a, de pe unde cresc
Doar trei micșunele și-un mănunchi de ghebe
Pline de insecte, asta eu voiesc.

Sece toată marea, râurile toate
Ca să n-aibă Băse unde naviga
Ferentariul vinde-l, la țigani în rate
Marian să-și rupă dinții-n buca mea
Sasul de Iohannis, mare cât Ceahlăul
Lasă-l fără voce, zău, să-nnebunesc
Că și-așa nu-i trebui, ăsta mi-e cadoul
Ce-l vreau de la tine, aste le nutresc.

Categorie: Politice
Comentarii: 0

Cruciada copiilor și cruciada copoilor
Oștii roșii de ghiotură a lui boier Dragne ot Lixăndria (de fapt Gratia, a dracului potriveală), peticită cu lefegiii tăriceni și chițoi, cei cu bucile-n toate luntrile ce merg către dregătorii înalte, vecine cu visteria, niște inocenți (alții decât cei de-acum multe secole, propovăduitori ai credinței că puritatea celor mici poate răscumpăra păcatele celor mari) le-au pus în vrăjmășie bieți pruncușori în landouri sau abia mergând, unii o țâră mai mărișori, coconi, aduși de părinții lor nemernici, dați în vileag agiei de către o zuză degrabă fătătoare, mai ceva ca o matcă de prisacă, ajunsă isprăvniceasă dintr-o cumplită batjocură a sorții, peste cetatea de scaun a Bucureștilor.
Era ca un soi de cruciadă a copiilor folosiți ca unelte viclene de către porțile străine dimpreună cu iscoadele lor care scoseseră-n piețe și pe ulițe lumea la zaveră împotriva domniei celei înțelepte a caftanelor stacojii. Și cum în tradiția cârmuitorilor amintiți, ponegriți pe nedrept în ceasloavele și răbojurile celor cu judecata strâmbă, mai mereu sculele ce făceau din legi fărădelegi erau unii lipsiți de prea multă glagorie, cărora poporul le zicea, încă de pe vremea balaoacheșului boier de Tărtășești, grăjdani, așa a fost tărășenia și cu logofătul Iordăchel, un

Categorie: Politice
Comentarii: 0

Fiind baştan păduri retrocedam, de Ilie Sârbu
9 ianuarie 2015

Fiind baştan păduri retrocedam
Cu Hrebe, şobolanul rozaliu
Şi cu-n tovarăş de partid, Adam
Pe şpăgi, fireşte, un reclamagiu
Ne-a dat pe toţi la DNA în gât
O măgărie fără de egal
Nu poţi să furi, că gata, te-au pârât
Voi reclama la CEDO, -i trivial

Sunt socru mic de premier român
Chiar dacă unii nu-l mai recunosc
Mai sunt şi popă, senator bătrân
Am suferit, ştiu cei ce mă cunosc
Atunci când drept în boaşe m-a-mpuşcat
Năstase, n-am văzut ţinţaş mai slab
N-aveam ce zice, l-aş fi înjurat
Dar am scăpat de-nchisu’ la prohab

Un rău spre bine, totuşi, aşadar
Acum alt rău, ceva mai mic, e drept
O luăm de la-nceput cu toţii iar
Cu-Adam şi Hrebenciuc, abia-i aştept
Să vină din vacanţă mai curând
Şi să retrocedăm, cum e-nţelept
Alte păduri, şi-avem, vă spun, în gând
Să trecem la bulgari, un alt concept

Şi-apoi la sârbi, la cehi şi la maghiari
La polonezi, pe urmă la slovaci
Scăpându-i de copacii milenari
Care ascund în scorburi vârcolaci
Mai au şi nemţii câteva păduri,
Le vom lua îndat’ şi pe-ale lor
Şi ne vor mulţumi, aşa călduri
N-au mai avut nici la televizor.

Categorie: Politice
Comentarii: 0

Plumb, de Victor Ponta
December 24, 2014

Dormeau adânc bețivii prin porumb
Când m-am dat jos din ceruri pe pământ
După alegeri, fraier și înfrânt
Tot blestemând destinul meu scălâmb

Se întorsese doar Rovana Plumb
Stam singuri în guvern… şi era frig…
Oprise Dragnea gazele,-l oblig
Să nu mai fure,-i ca un jug de plumb

Pentru un hoț ca el, ce jură strâmb
Uneperiștii sunt ceea ce sunt
Toți niște iude, mâine mă și vând
Lui Klaus, pe-o postață cu porumb.

Categorie: Călător
Comentarii: 0

Selfie-ul lui Rembrandt
Când îşi bagă dracul coada (pe care experiența ultimelor zile mă obligă să mi-o imaginez de forma spiralată a unui tirbuşon uriaş), se spune că unele lucruri devin mai de neevitat decât cutremurele sau mersul la vot al asistaţilor social, cum s-a întâmplat şi cu mine, aflat sub zodia celei mai teribile lipse de inspiraţie, atunci când am hotărât să-mi oblojesc suferinţele (pe cele fizice, până una-alta) pe litoralul românesc (ştiu că expresia sună ca în reclamele tembele ce promit marea cu sarea – la figurat, dar asta e), la Eforie Nord. Temeiurile medicale care au stat la baza alegerii mele au fost cât se poate de solide, invocând, pe lângă oportunitatea aerosolilor marini, şi vecinătatea benefică a Techirghiolului al cărui nămol sapropelic mi-ar fi asigurat un scârţâit mai puţin strident al încheieturilor.
Venirea cu trenul mi-a oferit posibilitatea de-a cunoaşte primul personaj al scenetei, pe taximetristul Ion (mi-a dat şi o carte de vizită făcută dintr-un carton decupat cu o foarfecă tocită, scrisă cu pixul), căruia i-am indicat, firesc, destinaţia, aceasta fiind Vila X (din delicateţe nu-i voi dezvălui numele cu rezonanţe speciale, din alte vremuri), unde aveam (credeam eu) rezervare. Pe parcursul celor trei kilometri, plătiţi de

Categorie: Politice
Taguri: , ,
Comentarii: 0

Duios Floricica răgea
De vreo săptămână și ceva, în fața Palatului Cotroceni, geloși pe gloria efemeră a cetățenilor scandalizați din Piața Victoriei, care-și dau seară de seară întâlnire aici cu cățeii și odraslele din dotare, doar pentru a le face-n necaz celor ce-au înfrânt pe unșpce undrea mai an, o mulțime însemnată de domni și doamne au purces la o oarece rivuluție, sătui până peste  cap de neguțătorul lacom de copii din Sibiu, făcut prezident de agenturili străine plătite de bozgori, peste capul poporului român. Figuri încrâncenate, de-o expresivitate amintind de grotescul din gravurile lui Goya sau de caricaturile lui Daumier, tipologii de râsu-plânsu, își susțin acolo vrerile cu o gălăgie de stol de gâște capitoline apărătoare ale democrației strigând refrene turnate-n urechile lor receptive de niște trompete manipulatoare aflate-n solda mizeriei, ajungând să se identifice nu numai ca dujmani ai neamțului, căruia-i cer să-și ia tălpășița, dar și ai denealui („jos Kivesi” e una din revendicări), pentru că acolo este mafia mafiilor, care face și desface, punând botniță bunăstării abătute asupră-ne de guvernul copetent a lu’ domnu’ Grindeanu (vorba unui personaj purtător de mesaj scris cu pixul pe capacul unei cutii de pizza).

Unul din liderii de opinie ai acestor protestatari

Categorie: Călător
Taguri:
Comentarii: 4

Fusei la Ocnele Mari

Scriitorii sunt și ei oameni, iar uneori le mai scârțâie genunchii, umerii sau gleznele. Bineînțeles că de reumatism nu scapi, cum nu scapi de Ion Iliescu, dar câteva zile cu băi, de care-or fi ele, sărate, nămoloase, îți mai alină durerile mădularelor beteșugite de zburdălniciile tinereților. De felul meu sunt un turist informat, dar asta nu m-a împiedicat s-o iau în freză, memorabil, de câteva ori. Însă am reținut, ca și acum, frânturile pe care mai apoi le transformam în texte (unii le numesc umoristice, eu le-aș zice amaristice), un soi de recenzii, cu alte cuvinte, utile celor cu aventura în sânge, asemenea mie. Am ales, habar n-am de ce, Ocnele Mari din Vâlcea. Poate cu gândul la Petre Țuțea (ce făcuse niște ani de pușcărie pe aici), înainte de apele sărate sau de salina încă a statului. Văzând că are mai multe margarete decât celelalte, cu toate că din experiențele anterioare știam că florile astea se ofilesc al naibii de repede când se anină deasupra ușii de intrare într-o pensiune, m-am hotărât asupra uneia cu nume de râu din nordul țării. Confortul era taman cum mi-l arătaseră în poze, adică bun, cu excepția cădiței de duș

Categorie: Politice
Comentarii: 6

Mardeiaș în Mahalaua Dracului
În naivitatea sa de madmoazelă de pension, trăitor până nu demult printre niște ardeleni molcomi care-și văd de ale lor, odată adus la Capitală de grotescul tandem de păpușari Antonescu-Voiculescu, taman bun în mintea lor pentru a-l folosi pe post de paravan nemișcător, Klaus (nu se știe dacă e numele adevărat, mai cunoscut fiind ca Neamțu) a trebuit să învețe că viața printre șutitori și mardeiași reclamă, într-o firească luptă de supraviețuire, luatul de guler, orice altă polemică fiind pierzătoare. Ca un dandy rătăcit pe maidanele din vecinătatea Gropii lui Ouatu sau a Cuțaridei, ori în Mahalaua Dracului, cea pictată de Alpar, și mai apoi de marele Luchian, sasul descinsese în regatul miticilor convins fiind, după ce toată lumea din jur îi băgase-n cap asta, că marinarul Traian nu era decât un caftangiu pus mereu pe harță și că politichia făcută de socialiști e trebușoară de oameni educați. Astfel că doi ani încheiați s-a tot frecat la ochi, nevenindu-i să creadă că șulfăria, datul la gioale, șuteala și minciuna gogonată sunt cestiuni doctrinare la un partid născut din coasta lui Nea Nelu Bolșevelu, starostele acestor ținuturi mărginașe, pe unde-au bântuit în haimanalâcuri josnice al lu’ Năstase Tuciuriu,

Categorie: Călător
Taguri: , ,
Comentarii: 2

Granini șela
(Pagini din jurnalul unui călător mioritic)



Duminică, prima petrecută la Herculane. Nu m-am trezit mai târziu ca de obicei, cu toate că asta îmi propusesem de la venire, ci chiar mai devreme (ceasul meu arăta, cinic, ora șase fără douăzeci), deoarece de afară, dar și din hotel răzbăteau cu acuitate tot soiul de zgomote, deloc melodioase : ba de tomberoane trântite în curtea interioară, ba niște copii cerându-și drepturile într-o cameră alăturată, ba, deși abia răsărise soarele, motorul aspiratorului mânuit de o cameristă nepermis de harnică. Dimineața a trecut într-o leneveală puțin obișnuită, am citit, am scris vreo zece-unsprezece rânduri, mai mult nu m-am simțit în stare, am mai căscat ochii la un televizor plin de purici, am citit ziarele pe net.

Prânzul. Sătul de salata de varză, de ciorba de vită de-o seamă cu Ion Iliescu și de aerul condiționat cu care aveam impresia că ar vrea să ne câștige de pacienți pentru totdeauna, mi-am zis să încerc altceva. Și cum cu o seară înainte pusesem ochii pe o terasă relativ cochetă așezată pe malul Cernei, m-am instalat acolo, la o masă din acelea făcută din șipci de eucalipt, ca un xilofon ceva mai altfel, din care vezi

Pagina 2 din 3 123