Cărți

Romane

Livrescu

„Scris intr-o maniera dificil de categorisit din punct de vedere stilistic, cu accente moderniste inspirat transplantate pe un sanatos trunchi clasic, romanul atrage prin cursivitatea spectaculoasa a intrigii, desfasurata pe o perioada relativ indelungata, ale carei repere temporale sunt facultative, fiind zugravite in tuse amintind de netemeinicia azurelor din gravura. Arta plastica este, de altfel, prezenta pe intreg parcursul romanului printr-unul din personajele principale, cel care alaturi de Livrescu, eroul ce da si numele cartii, obliga cititorul sa asiste admirativ la punerea in scena a unui soi de mit al prieteniei, dar nu in stilul cinematografiei americane, si nici macar al romanului din tara lui John Dos Passos, ci care este mai degraba tratat in nuante donquijotesti. Celelalte teme majore ale filozofiei (timpul, moartea, idealul cvasiirealizabil, dragostea cu multiplele ei fatete) sunt fermecator abordate, originalitatea si pitorescul ideilor despre acestea constituindu-se intr-un remarcabil si rafinat procedeu portretistic, menit sa creioneze alura inconfundabila a fiecarui personaj important al cartii.”

Editorul

Cumpără

Dragoste, pupeze și colaci

„În proza lui Mihail Soare sarcasmul e întrupat cu prisosinţă în notaţia atentă, luxuriantă, a aspectelor unor existenţe marcate de aparentă stereotipie, exprimată formal printr-o derulare dinamică a vieţii lor. Fie că e vorba de proza scurtă, fie de aceea amplă, autorul excelează în surprinderea unui dans neobosit al protagoniştilor şi al lumii din jurul lor, (excelent este conturată şi relaţia dintre aceşti protagonişti şi cei ce le stau în preajmă), dar această zbânţuială nu duce la nimic, începutul este identic cu sfârşitul, absolut orice este, cum se spune într-un cântec popular, „Tot pe loc, pe loc, pe loc!”

Victor Atanasiu

INDISPONIBIL

Poezie

Iubirea ca o sârmă ghimpată

„Metafore fascinante și jocuri poetice năucitoare prin originalitate (dar o originalitate ce derivă dintr-un firesc altfel, fără pic de ostentație, cum remarca cineva într-o inspirată recenzie), expresive, când ludice, de o semeție disimulat involuntară, definiții insolite, ironie amară, autoironie, o iscusință scânteietoare.(…) Copil poznaș al poeziei, culege cuvântul cel de jos și-l înalță ca pe un zmeu în cerul liricii sale, oferindu-i atribut literar, devenind astfel inovatorul îndrăzneț de metafore, veșnic nemulțumit cu ce găsește, rescriind lucruri ce păreau atinse de imuabilitate, spunând pe nume adevărului (pe numele dat de el), sărind peste cutume și tabu-uri, relevând omenescul sub toate înfățișările sale fără a-l desacraliza, în ciuda permanentei ciondăneli cu dumnezeirea.”

Eliza Roha

INDISPONIBIL

Zavera îngerilor

„Zavera îngerilor este o carte uriașă, este colosală, (…) care adună la un loc toate forțele unui poet cu adevărat gigantic.”

Șerban Codrin

„Mihail Soare exersează un traseu singular în contextul poetic actual.”

Aureliu Goci

INDISPONIBIL

Sfântul Cutare Poetul

„Mihail Soare se dezvăluie ca un poet herculean, (…) pe care nu îl obligă nici o cenzură, fie chiar transcedentală, să scrie cu mesaj strict, dar prezent în subtext, ci râde ca Till Eulenspigel de umanitate de artă, de prostie, de înţelepciune, de fericire, de ranchiună, de absenţa lui Dumnezeu, de platitudinea îngerilor, de dragoste, de vise.(…) Un formidabil amestec al limbajului colocvial, chiar argotic, în contextul metaforic cel mai şocant, elevat, fals academizant, ceea ce dă poemelor savoare, iar degustătorului dezabuzat delicii de drog literar; o tehnică a versificaţiei, adeseori pe strofe, împinsă până la perfecţiune şi manie.”

Șerban Codrin

Cumpără

Eu, Nietzscheanul

„Cert e că enciclopedismul dezinvolt şi uluitoarea inventivitate a scriiturii lui Mihail Soare oferă un spectacol lexical de zile mari, de care doar un acrobat virtuoz deghizat în clown este în stare. Elevaţia acestui autor cu nume parcă predestinat (Luceafărul poeziei româneşti nu e cumva, el însuşi, un soare pe nume Mihail ?) face să apară, prin contrast, cu atât mai joasă actuala critică literară ce pregetă încă să-i salute răsăritul. Şi când altcândva se trece cu vederea soarele mai abitir decât în timpul nopţii ? Întunericul medieval de care au parte azi strălucite condeie de acest fel l-ar fi făcut pe Nietzsche, dascălul stingherului poet, să nu mai predice nici măcar dânsul că “noaptea e şi ea un soare”.

Emil Lungeanu

Cumpără

Gâlceava mea cu Haydn sau despre romanța pentru clopot la patru mâini

„Are Mihail Soare o inventivitate lingvistică specială, jonglează cu cuvintele, le alătură ingenios în propoziţii şi fraze de o sonoritate aparte şi în virtutea acestui dar de magician cu îndelungă şi puţin pământeană practică îşi permite să şocheze spiritele pudibonde sau criticii îngheţaţi în convenţionalism.(…)„Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini” este o carte superbă în care un poet adevărat îşi exersează erudiţia, umorul şi, evident, veritabilul şi gravul său talent.”

Mircea Micu

INDISPONIBIL

Înger de prisos

„Un excelent volum apărut la Editura Tiparg.”

Constanța Buzea

„O mare și plăcută surpriză apariția acestei cărți, a unui poet pur, original și profund.”

Mircea Micu

INDISPONIBIL

Proză scurtă

Moaștele și alte povestiri

„A murit Mortu”, fu zvonul care într-o dimineață umplu întreg satul, de la o margine la alta, cătun cu cătun, și pornit din sute de guri în același timp căpătă înfățișarea unei furtuni venite de niciunde, amintindu-le sătenilor de invazia unui nor de lăcuste, cât vrăbiile de mari, din urmă cu două veri, dar firește că nu-i dădu nimeni crezare, nici chiar când văzură în bătătură un sicriu mare cât o șalupă, cu mânere strălucitoare, meșterit din lemn scump, poate adus din păduri de la capătul pământului, lucios ca pantofii de lac.
„La urma urmei, de la Iisus încoace, lângă fiecare moarte răsare câte-o înviere, iar omenirea are mare nevoie de iluzia asta”, ar fi spus, la auzul veștii, Hazard, nebunul satului (orice localitate trebuie să aibă un nebun, cum are și un cizmar, că n-or umbla cu bocancii nepingeliți, o curviștină nurlie ori o ghicitoreasă), un ins care vorbea-n dodii și care-ar fi fost, potrivit spuselor sale, deloc demne de încredere, chiar învățător suplinitor pe undeva. Nici dracu nu-i știa numele, nici măcar Moise, jandarul, și găsiseră cu cale să-l boteze așa, tot auzindu-l rostind cuvântul ăsta. Crezuseră chiar că e vreun Dumnezeu din altă biblie, de-a pocăiților, că prea îl pomenea ca și când ar fi, spunând „Aici e mâna hazardului”, ceea ce nu putea însemna altceva. Când se îmbăta le spunea că e o vorbă de la arabi și le-o scria cu creta pe oblonul verde al cârciumii, az-zahr, o bâlbâială de om neîntreg, iar ei se prăpădeau de râs de-o așa trăsnaie.”

Fragment din „Frizerul, cu viața și morțile lui”
(Premiul I la Concursul Național de Proză Scurtă
„Nicolae Velea”, ediția a I a, 2017)

Cumpără

Eseuri

Inflexiuni

„Așadar, cărțulia asta e scrisă din dragostea unuia căruia prietenii îi sunt oglinda propriei ființe, iar literatura o iubită deloc năzuroasă, asemuită umbrei adulmecând cu nesaț pașii ibovnicului zănatic, mereu pribeag în căutarea altor și altor rătăciri cu iz de flecuștețe sfidătoare de firesc.”
Mihail Soare, din „Cuvânt înainte”, „Inflexiuni”
„Volumul acesta e, cu siguranță, reflexul unei umanități pe care același eu auctorial o percepe prin lumea cărților, într-o montură discursivă transpusă cu eleganță chiar. Inflexiuni-le se recomandă, așadar, de la sine, accentul opiniilor cade numai pe luciditate sau, dacă nu, pe prudență, eul auctorial e un gnom care dansează subtil pe fundalul unei realități mereu înșelătoare, de nisipuri mișcătoare în care o opinie te poate costa ieșirea din spectacolul public, izolarea prin nerecunoașterea ta ca om al scrisului autentic. (…) Atu-ul forte al strategiei sale este urmarea impasibilă a unui traseu. Cineva îi spune să meargă tot înainte, să nu privească la ce se întâmplă la stânga sau la dreapta lui. Și autorul acesta, foarte bun prozator cum spuneam, a ales numai drumul drept, fiecare din lăstarii aparițiilor sale editoriale putând deveni argumentul aducător de lauri binemeritați.”

Ionel Bota, postfața volumului

INDISPONIBIL

Tălmăciri politicale vol. 1

„Polivalenţa scriitoricească a lui Mihail Soare îi permite acestuia să „gazetărească” original şi alambicat, dar cuceritor, tălmăcind politicul despre care vorbeam altcumva decât o face restul lumii, cu ironie fină, dar pişcătoare-n draci (pentru ăia care se prind), cu talent de scamator invidiat de ageamii, cu erudiţie de renascentist rătăcit în alt ev şi cu ochiul scrutător al analistului nepartizan.”

Mihai Mărgineanu, muzician şi actor

Cumpără

Tălmăciri politicale vol. 2

„Incomod ca un floretist redutabil, (…) vizionar de parcă viitorul ar fi o carte deja tipărită, din acea specie rară a oamenilor cu caracter şi verticalitate care în aceste timpuri grele ale naţiei, când dictatura insolenţilor tulbură autoritatea, liniştea, speranţele şi cutumele unui popor ce îşi doreşte să scape de frică, Mihail Soare promovează etic eliberarea din sumbra sugrumare a spiritului din mediocritate, a speranţei prin libertatea de gândire, toate aceste lucruri nefiind posibile fără francheţea unor gânditori şi condeieri de talia sa. Cu toată timiditatea percepţiei generale a cititorului neavizat şi nedeprins cu lucrurile spuse sincer, dar nonconformist, etichetate cu respect prin curaj ori aplomb, cu siguranţa spiritului stabil, acel Geist neîntinat ce supravieţuieşte liber între cei pierduţi în societatea subversivă ce îşi fraudează altfel-gânditorii, nu poate fi altceva decât un imens câştig pentru cei ce încă mai vor să vadă, să audă, să înţeleagă.”

Lucian Hetco, redactor şef Agero-suttgart.de

INDISPONIBIL