Revolta limbricilor

Revolta limbricilor

Starleta ultimei săptămâni a cabaretului politic românesc este o curviștină cu aere de doamnă din high life, neobrăzată și sulemenită ca dracu, născută din părinți depravați, dedați turnătoriei, furtișagului și trândăvelii-n huzur pe teșchereaua fraierilor, gata de-a se crăci în amantlâcuri cu oricine-i dă mai mult, și căreia, pentru că, vorba poetului, trebuia să poarte un nume, i s-a zis ALDE. La origini ștoarfa a fost umanistă (sic !), apoi pecistă, avându-l ca pește pe unul, Felix, care-a scos-o la produs primul, devenind, după haimanalâcul cu niște iude ce-și vânduseră pe-un pumn de arginți tovarășii, aldistă.

Și deoarece era ca un biciclu din acela cu doi nătărăi care dau din pedale fiecare după cum îl ține splina, numită tandem, cum era și bicicleta galbenă a lui Vasile și a Alinuței (mai avea și marin Moraru o bicicletă galbenă în Operațiunea Monstrul, dar e ca și cum ai compara sula cu prefectura), intrată-n șanț într-o nefericită zi de iarnă, i-a sărit lanțul până la urmă, iar unul dintre mamelucii din șa, nemulțumit de mai puriul său partener care-o ia numai pe unde vrea mușchiul lui scofâlcit (și Călin Popescu Scofâlceanu sună cumva, nu numai Motocicleanu cum îi zicea, miștocar, Viorel), vrându-l dat jos, cum-necum, pe băiețașul cu ochi umezi de vițel abia înțărcat. Lucru care s-a și petrecut, de altfel, iar slugoiul Grindineanu (pescar de știuci, mai nou) s-a grăbit să-i facă brânci, punând-o (că e ca și pusă) în locul imberbului ochios pe grațioasa (ete, na) Grațiela, o balabustă văcsuită ca o papagaliță ce se vrea pupăză și coafată aidoma unei nașe din Teleorman, cu șira spinării moale cum e furtunul încins, completând minunat menajeria de la Palatul Victoria.

Ea mai lipsea dintr-un tablou taman bun de pus pe pereții vreunei sufragerii din Voluntari, cu scaune aurite ca ale Reginei Maria Câmpina și cu hublouri de bampoare eșuate, alăturându-se peremizdei de la Muncă (una din trompetele cele mai auzite, dimpreună cu chelbosul Codrin), Rovanei (cea care spunea că acceptă orice minister i se dă), tătarcei Shhaideh, internistei Carmen și guralivei Ana a lui Birchall. Deunăzi, descriind răzbelul cu pistoale cu apă din partidulețul său, un vajnic nembru din Botșeniul lui Eminovici, asemuia comportamentul micului Daniel cu acela al limbricilor care parazitează corpul uman, hrănindu-se, chipurile, din truda și agoniseala de popularitate a tăricenilor purtători la brăcinar al polonicului uriaș rămas acolo de la pomanageala din 2008. Așa o fi, dar venerabilul Gagamiță, ce umblă și-n culcare și-n sculare cu liberalismul în gură, care familia lui de la pașopt, chiar dacă e brelocul lui Musiu Liviu (pescar de știuci și el), uită că pe cârca peciștilor voiculescieni, posesori de sedii și organizații, s-a cățărat ca s-ajungă la cașcavalul noii puterii (vorba vine, că de peste juma de secol cam tot aia e).

Cărțile sunt făcute, caravana merge înainte neluând în seamă lătrăturile fără rost ale celor cu ifose de susținători ai democrației, liiceni, ambasadori ce-și bagă nasul în oalele noastre împuțite, oameni ai străzii (așa le-or fi zicând alde Dragnea și-ai lui manifestanților care ne-au făcut de râs în lume – citat din Tăriceanu), dornenii au tras văl negru peste trebușoarele guvernului, Tudorel justițiarul veghează, imediat lefurile bugetarilor vor crește cu nemiluita, după spusa Olguței, iar americanii lui Donald Trumpetă și nemțălăii Angelicăi (nu ăia balaoacheși) ne-or pizmui în draci.

 

Mihail Soare, text publicat și pe www.agero-stuttgart.de

Adaugă comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *