Șoareci și șoareci

Șoareci și șoareci
Romanul lui Steinbeck se numeşte „Oameni şi şoareci”, însă în povestea mea, deloc imaginară, au rămas doar micile rozătoare care, în goana lor nebună după ronţăială s-au dat, cu balele şiroindu-le, până şi la cărţile de istorie, în speranţa că vor rămâne acolo. Striviţi între coperte trântite de vreun vânt iscat din senin, sau altcumva. Într-o ţară în care doar prea puţine dintre lucrurile lui Klaus sunt bine făcute, nici frumoasa butaforie numită Casa Regală nu putea fi mai brează, astfel că scoaterea în şuturi din lăuntrul ei încăpător a unicului prinţ legitim, junele Nicolae, pe motive de şpriţuială, borfeturi şi necunoaşterea limbii române intră în această logică originală, bătrânul rege păstrându-şi-l pe lângă el pe ginerică Duda, iar asta e o victorie a lui Iliescu şi a Securităţii. Cei ce au citit mai multe, înţeleg bine cum devine cestiunea. Celălalt rege, tot neamţ după sânge (cu toate că nu puţini sunt cei ce sunt de părere că-i cam lipseşte lichidul amintit), trăieşte în turnul său de fildeş dimpreună cu Regina Carmen şi supuşii lor sepepişti, de unde pământul se vede mai mic, tot mai mic. Dar fildeşul turnului său pare a fi mai degrabă un amărât os de râmător, şi votangiii veseli de-astă toamnă s-au prins de păcăleală, trecând, se vede treaba, şi efectul tulburelului, aşa că sondajele-l dau de la lună la lună tot mai aproape de sol. Până mai ieri motan, chiar şi Dragnea a devenit un şoricel, şi nu numai în gheruţele ascuţite ale Codruţei, pentru că îndărătul distinsei doamne, spun unii, ar mai fi şi altcineva interesat să facă din baronaşul teleormănean o jucărea bună la nevoile ce vor veni. Iar declaraţiile sale din ultima vreme pot fi uşor interpretate potrivit acestui scenariu, orice înfrăţire cu dracul până la trecutul punţii DNA-ului fiind la fel de posibilă ca eliminarea Stelei la Rosenborg. Deunăzi Dragnea stupefia pe mai toată lumea care nu se pricepe la şarade politicale dându-şi cu părerea, tocmai el, că legea votului prin corespondenţă a întârziat nepermis de mult, stârnindu-i şoricicăi Alina un zâmbet cu destul subînţeles, neacoperit cum se cuvine de stratul de ruj sidefiu. Bineînţeles că pentru strigoii lui Dragnea, care s-au ridicat din morminte spre a-l trimite la frecatul punţii pe marinarul diliu într-o vară de ţinut minte, treaba cu votul prin corespondenţă va fi floare la ureche, nemaifiind nevoiţi să se înghesuie laolaltă cu toţii viii beţi rangă în secţiile de votare. Tomnaticul amorez primar de Iaşi le spunea colegilor săi zilele trecute cum că de fapt ţara nici n-ar fi condusă de şini cred ei, butoanele fiind comandate de un şoricuţ subţiratic asemenea unei umbre, pe care blonda de la Pleşcoi l-a făcut cunoscut întâiaşi dată urechilor noastre, pe numele său din buletin Florian Coldea. Mai vioi ca nicicând, alergând cu toate tinichelele de coadă prin faţa nătărăilor pregătiţi doar pentru kitsch-uri şi plagiate, Mouse-ul premier face ce ştie el mai bine : jigneşte, dezinformează, face valuri pe facebook pe tema Codului Fiscal şi pe orice altă temă, fără osebire, şi se dă truditor pe ogorul ţării întru binele norodului nerod, ca nimeni altul. Glumiţele sale idioate nu mai miră pe nimeni, ultima dintre ele fiind cea de la ieşirea de uşa lunganei Codruţa, când un individ rătăcit pe acolo, i-a cerut individului să-şi dea demisia. „Un singur om mi-a cerut demisia, o fi fost Gorghiu deghizată”, ar fi spus gnomul după ce întrebase cu indignarea bolşevicului contestat de-un birjar beţivan cine-i personajul. Asta pentru că opoziţia, care-o mai fi aia, n-a asmuţit cu nesimţire, manipulându-i prin trompetele lui Dogaru sau ale altuia ca el, găştile de clănţăi arvuniţi de paralele otrăvite ale Varanului, mulţumindu-se cu ce-o da Domnul. Numai că Domnul dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă.
24 august 2015

Adaugă comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *