Votezu’ Domnului sau epopeea alegerilor din decembre

Votezu’ Domnului sau epopeea alegerilor din decembre

„Bine că trecură și alegerile ăștia și căștigară pesedeu”, acesta e refrenul auzit de pe unșpe decembre-ncoace prin orice „privatizare” unde se vinde pe caiet, din eterna și fascinanta Oltenie, de la un colț la altul al ei (musai ca bucata asta de geografie să aibă colțuri), prin ambetatul Vaslui, acolo unde pruncilor li se înmoaie suzetele în basamac, prin Galațiul plăticilor vorbitoare, prin Teleormanul foamei cu gâtul rupt, dar și prin alte locuri pe unde, la împărțeala dintâi a neuronilor Dumnezeu fusese mai darnic. Ardelenii, ca ardelenii, au avut pornirea greoaie, precum în bancurile-n care până și melcii sunt mai iuți decât ei, și au stat acasă, lăsând la mâna celor cu „socealu’” daravera băgării în urne a hârtiuțelor buclucașe schimbătoare de destine de râme și râmători.

Casa poporului ceaușist e gata să primească în fotoliile ei soporifice hoiturile supraponderale ale celor ce dormitează de multe mandate pe acolo, dar și trupușoarele nevinovate ale unor clotilde sau clotilzi veniți cu pluta, luându-și cu toții tainul baban, gata să uite că doar prostia unui norod nerod incapabil să dea o clasă politică mai de doftă i-a făcut parlamentari. Că o treime din ei au ditai maldărul de dosare, nu mai miră pe nimeni, la tema asta de două parale, cu corupții sugând truda poporului, nemaipunând botul decât cei care mai cred în Moș Crăciun și-n revoluții meșteșugite de bolșevici cu sânge de minoritar.

Ursului Baloo de la Cotroceni i se urcase la cap că e regele junglei și că a ajuns în capul trebii pe bicepșii lui, ignorând meritele puțoiului de Viorel, astfel că n-a mirat pe nimeni că între două excursii de plezir s-a apucat de bancuri cu Alinuța, spre veselia lui Dragnea, căruia a început să-i pută a cadavru partidul mult pomeniților Brătieni, gândindu-se doar la ziua în care împreună cu gașca lui vor schimba toate legile-n folosul penalilor. Cârdășia cu Tăriceanu și trupeții lui e taman ceea ce era de așteptat, dându-le și acestor neica-nimeni îmbăloșați câte-o ciozvârtă în schimbul slujurilor făcute, iar udemeriștilor veșnic cu curul între luntri, nemărturisite promisiuni de autonomie originală, laolaltă cu niște posturi calde pe ici pe colo, recunoscându-le talentul de boarfe șantajiste, suflându-i Domnului (Klaus, în sensul de vodă) orice șansă de-o sforărie menită să-i arunce pe pesedei în crunta opoziție destinată doar celor fraieri. Și pentru că era nevoie de o marionetă în fruntea guvernului, care să-i țină scaunul ocupat lui Dragnea până va dovedi el haiducește scârnăviile de legi puse de-a curmezișul gâtlejului său (Oblio, avocatul poporului lor deja a purces la treabă), n-a găsit pe cineva mai potrivit, năucindu-i până și pe tavariscii lui ce salivau la ciolanul făgăduit, decât pe-o doamnă (termenul e discutabil, dacă e să ne luăm numai după fizionomie) din stirpea hanilor tătari, mută ca un pește, păpușărită ani buni și de saltimbancii de Constanța, Radu și Nicușor.

Așa că Domnul a făcut ce știe el mai bine, adică nimic, amânând o țâră, doar pentru a se da smardoi în ochii Carmencitei, numirea tătarcei în locul băiețașului zalăuan cu părul zburlit, ușuit la Bruxelles de niște stele potrivnice, aliniate aiurea. Cusururi i-ar fi găsit în altă parte servilei Sevil, nu la dosarul personel, curat ca lacrima, ci taman în cârdășiile dubioase ale soțului ei, prilej pentru Dragnea să stuchească cotoiește înspre dulapul săsesc (aici Dinescu a nimerit-o numai cu forma, o astfel de mobilă fiind infinit mai expresivă, grație înfloriturilor colorate), și să-și pună o altă paiață la fereastra Palatului Victoria, întrupată de un puștan de pe la Cluj, dându-le și ardelenilor iluzia că sunt băgați în seamă. Socialistul ăsta, os din os de milițian, cu avere de capitalist veros, dosită de divorțul de operetă intentat Bombonicăi (ori vicerversa, nu importă) a ajuns să călărească o țară lăsată de izbeliște de niște cetățeni neînstare, iar acum taie și spânzură, urmând ca odată cu împărțitul feudelor, după ce-i va fi aruncat neicusorului cu aere de liberal, Tăriceanu, câteva oscioare, să confiște ce e mai de preț în folosul găștii susținătoare, proțăpind în nemișcare, ca pe oi în strungă, justiția și alte flecuștețe asemenea. Astfel că nu mai miră pe nimeni că a mai pus de nește ministere, că pohta e mare și ciolanul mic, și găsește destule slugi necârtitoare, cărători de tăvi și
sarsanale, agramați și inculți, dătătoare din buci și din clanțe, gâze nevinovate sau șulfe bătrâne, să facă pe șefuții, trăgându-i de sforicelele putrede, cum vor mușchii lui de câștigător ai acestui circ decembrist.

Mihail Soare
5 ianuarie 2017, articol publicat și pe www.agero-stuttgart.de

Adaugă comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *